Cronicile ființelor imaginare: A fost odată

În esență, cronicile noastre vor însemna idei și gânduri despre cărțile citite. Vom povesti, la cele mai multe întâlniri, despre o singură carte, în clasicul format al unui club de lectură, iar la altele vom avea câte o temă în jurul căreia vom discuta, cu pornire de la propriile experiențe de cititori.

Pentru prima întâlnire, hai să setăm cadrul:

 ne prezentăm fiecare: cine suntem în viața reală, pe ce meleaguri imaginare ne place să pășim, ce citim, ce nu citim, ce ne-ar plăcea să citim;
 ne spui despre: (1) o carte pe care vrei să o citești și (2) o carte citită deja, pe care o recomanzi celorlalte ființe imaginare;
 putem aduce fiecare o carte: cea pe care o citim în prezent, cea pe care tocmai am terminat-o, cea care ne-a impresionat cândva sau cea care ne așteaptă de multă vreme pe raftul cărților necitite…

Nimic nu-i obligatoriu, însă. Poți să participi și dacă nu (prea) citești, dar ți-ai dori să-ți înrădăcinezi acest obicei. Poți să participi și dacă nu-ți vine să vorbești prea multe, căci nu avem prag minim de cuvinte. Poți să participi și dacă te afli prin zonă, ai pășit în librărie și vrei să stai doar 15 minute cu noi.

Te primim cu drag!
–––––––
 „Cronicile ființelor imaginare” își trage denumirea de la „Cronicile marțiene”, de Ray Bradbury, și „Cartea ființelor imaginare”, de Jorge Luis Borges, doi autori pe care-i îndrăgesc și în ale căror idei îmi place să mă pierd, uneori.