Vineri, 19 aprilie 2024, ora 19, Abonament 22
Colegiul Academic
Orchestra Filarmonicii de Stat „Transilvania”
David Itkin dirijor
Misha Dichter pian
Serghei Rahmaninov
Vocalize
Rapsodia pe o temă de Paganini pentru pian și orchestră, op. 43
Simfonia nr. 2 în mi minor, op. 27
Despre lucrări
Serghei Rahmaninov a fost un compozitor, pianist virtuoz și dirijor rus. A fost considerat unul dintre cei mai buni pianiști ai vremii sale și, în calitate de compozitor, unul dintre ultimii mari reprezentanți ai romantismului în muzica clasică rusă. Influențele timpurii ale lui Ceaikovski, Rimski-Korsakov și ale altor compozitori ruși au făcut loc unui stil personal, remarcabil prin melodicitate, expresivitate, texturi contrapunctice dense și culori orchestrale bogate. Pianul a ocupat un loc important în creația componistică a lui Rahmaninov, care și-a folosit abilitățile de interpret pentru a explora pe deplin posibilitățile expresive și tehnice ale instrumentului.
În cariera sa, Rahmaninov a compus în total 83 de cântece pentru voce și pian, toate fiind scrise înainte de a părăsi definitiv Rusia în 1917. Majoritatea cântecelor sale au fost compuse pe texte ale unor scriitori și poeți romantici ruși, precum Pușkin, Lermontov, Cehov, Tolstoi, ș.a. Cu toate acestea, cel mai popular cântec al său rămâne Vocalize, o lucrare fără cuvinte, aranjată mai târziu pentru orchestră. Rapsodia pe o temă de Paganini se alătură celor patru concerte pentru pian și orchestră scrise de compozitorul rus. Chiar dacă este asemănătoare concertelor pentru pian, lucrarea are o singură mișcare și a fost compusă în anul 1934. Rahmaninov însuși și-a interpretat compoziția cu ocazia premierei din toamna aceluiași an, de la Lyric Opera House în Baltimore, Maryland, alături de Orchestra Philadelphia dirijată de Leopold Stokowski. Simfonia nr. 2 în mi minor, op. 27 a fost compusă de Rahmaninov în anul 1906, la o distanță de 12 ani de la premiera dezastruoasă a Simfoniei nr. 1, eveniment care i-a cauzat și grave probleme de sănătate. Rahmaninov și-a recăpătat încrederea în sine în urma reacției entuziaste la premiera celei de a doua simfonii ale sale la începutul anului 1908. Lucrarea este una dintre cele mai populare și mai cunoscute creații ale compozitorului. Din cauza lungimii sale considerabile, Simfonia nr. 2 a fost subiectul a numeroase revizuiri, în special între anii 1940 și 1950, care au redus durata lucrării de la aproape o oră la doar 35 de minute. Înainte de 1970, compoziția a fost interpretată de obicei într-una dintre versiunile revizuite, mai scurte. Mai apoi însă, orchestrele au folosit aproape exclusiv versiunea completă, deși uneori cu omiterea unei repetări a expoziției din prima parte.
Vizualizări: 61