Cred că doar după anii 89, românii au auzit de Halloween devenind, pe an ce trece, o sărbătoare din ce în ce mai “la modă”. În discoteci, cluburi, cafenele, centre comerciale, mall-uri au loc petreceri de Halloween, totul e îmbrăcat în straie care mai de care monstruoase, în timp ce tinerii au adoptat uşor această modă.
Înainte de revoluție țin minte că sculptam dovleci alături de sora mea sub supravegherea tatălui nostru. La final puneam o lumânare înauntru să-i lumineze minunându-ne de lucrarea noastră, apoi îi așezam mândri la intrarea în casă. Era de fapt o bucurie, o joacă, timp împreună.
Ce e Halloween-ul?
“Oameni de știință consideră că Halloween e strict ca o sărbătoare creștină, priveghiul pentru Sărbătoarea Tuturor Sfinților.[9][10][11][12] Sărbătorite în Irlanda și Scoția timp de mai multe secole, obiceiurile de Halloween au fost răspândite de imigranți irlandezi și scoțieni în America de Nord în secolul al XIX-lea,[13][14] și ulterior, prin influența americană, Halloween s-a răspândit în alte țări la sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea.[15”
Iar in Spania “Deși din punct de vedere tehnic două evenimente diferite, prima este de a comemora rudele moarte, iar cea de-a doua este pentru sfinți. (1 Noiembrie ). În realitate, sărbătorile au fost combinate. Dia de Difuntos / Dia de Todos los Santos este o zi de familie de o importanță extrem de religioasă. Familiile vizitează mormintele celor dragi și aduc flori.” extract din Wikipedia
Consider că e prea multă discuție nefondată pe această temă. Majoritatea activităților pentru copii se axează pe sculptat și pictură pe dovleci sau figurine de ipsos cu diverse modele ce țin de Halloween: fantome, dovleci, palarii, paianjeni, Să privim lucrurile din altă perspectivă înlăturând partea religioasă. O zi oarecare de socializare, de distracție, cu activități creative.
Pe lângă aceste activități drăguțe și amuzante pentru copii, puteți asculta o poveste audio sau viziona un film drăguț. Recomandările mele sunt:
- Jack și visul unei nopți de Halloween (din cartea „Întâmplări Vindecătoare”) de Alex Donovici – poveste audio
- Fantoma cu suflet de aur de Alex Donovici – poveste audio
- Coco (2017) desen animat recomandat copiilor cu vârsta 8+ (un film foarte frumos realizat, muzical, fiind povestea unei familii, a strămoșilor. Filmul arată într-un mod original, lumea de dincolo. Reușește să ne facă să privim mai optimist viața, transmițându-ne faptul că noi trăim atâta timp cât va fi cineva care să-și amintească de noi, că există o legătură clară între lumea de aici și cea de dincolo.
- Hocus pocus 1 și 2 – film recomandat copiilor cu vârsta 9+ . Are și o notă comică.
E vacanță, ai o zi liberă? Poți încerca și activitățile pregătite de Emilitopia
Vă las în rândurile de mai jos o postare a profesorului Marcel Bartic despre „controversatul” Halloween. Merită să o parcurgeți.
Halloween-ul nostru, cel de toate zilele
Nu mi-am propus să vă scandalizez chiar de la primele rânduri dar eu încurajez activitățile de Halloween în școală în fiecare an.
Simt deja câteva priviri încruntate printre cititori de aceea mă grăbesc să vă rog să aveți puțintică răbdare până la sfârșitul textului. N-avem mult până acolo, dacă vă uitați cu atenție puteți vedea deja soarele cum apune după cele câteva paragrafe pe care le avem de parcurs împreună.
Braț la braț, ca niște prieteni buni, care se uită la lumea din jurul nostru cu un zâmbet bun și oleacă de îngăduință. Măcar pentru faptul că vor veni vremuri în care ne va fi dor să ne ciondănim de la costumele de fantome și vrăjitoare.
I-ați văzut vreodată pe copii când se costumează de Halloween? O, e o bucurie fantastică în toată școala! Uiuiu și ha ha ha de cum intră pe poartă și până pleacă. Pe unde te duci, pe unde te intorci, numa’ monstruleți simpatici țopăind peste tot, împiedicându-se în mantiile de vârcolaci sau aranjându-și discret pălăriile de vrăjitoare. Ba, mai zilele trecute, am văzut chiar un năpârstoc întruchipându-l pe Mario, un faimos personaj din lumea jocurilor Nintendo, semn că a mai evoluat și lumea asta a tenebrelor.
Copiii râd. Sunt fericiți.
Of, măi, oameni buni, sunt așa de puține momentele în care copiii sunt fericiți la școală!
Ba, a devenit chiar scandalos să se mai întâmple așa ceva. Ce, școala e un loc în care copiii să fie fericiți? Ce e cu „plezirismul” ăsta în educație? A spus-o Andrei Pleșu, s-au pronunțat și domnul Daniel David plus Ioan Aurel-Pop, președintele Academiei Române. S-a hotărât, gata, școala trebuie să fie o chestie serioasă, formăm caractere, livrăm cunoștințe, ia mai lăsați prostiile astea.
Eu țin la prostiile astea.
E adevărat, eu nu sunt președintele Academiei Române, sunt doar profesor, nici măcar vreun expert în educație. Îndrăznesc însă să spun că școala poate și trebuie să fie un spațiu în care cunoașterea poate merge braț la braț cu bucuria sincera, cu entuziasmul și râsul sănătos, taumaturgic. Nici nu-mi imaginez cum altfel poți inspira un copil să-și dorească un copil să învețe, într-o atmosfera de cazarmă.
A, poți să faci dresaj, sigur că da. Dresajul însă nu înseamnă educație.
Dar să ne întoarcem la vrăjitoarele noastre.
Nu sunt românești, aud undeva în public.
Sigur ca da. Nici pomul împodobit de Crăciun nu este, l-am preluat de la nemți cândva prin secolul al XIX-lea. Aveți idee câte din tradițiile și obiceiurile noastre sunt pur românești, în condițiile în care sursele istorice nu ne spun mare lucru despre ele mai dincolo de 1800? Are vreo relevanță de unde le-am luat? Sunt mai puțin valoroase dacă nu sunt ale noastre și ne oferă un strop de bucurie?
Să ne înțelegem, în România nu sărbătorește nimeni de-adevăratelea Halloween deși semnificațiile sărbătorii se apropie puțin de Sărbătoarea Tuturor Sfinților și Ziua Morților, care aduc imaginile acelea magice de Luminație, atât de cunoscute fraților noștri din Ardeal.
Nu, copiii nu sărbătoresc Halloween ci se bucură că se pot costuma în tot felul de personaje fantastice pe care imaginația umană le-a creat de-a lungul timpului. E chiar atât de greșit? Uitam cumva că este doar un mod prin care copiii decriptează lumea în care trăiesc, traduc roluri și gesturi din lumea reală îmbrăcate în tot felul de personaje. Nu cumva tot așa am crescut și noi? Cu Spânul, Zmeul, Scorpia și Ghionoaia? Cu Muma Pădurii, cu zgripțuroaica cea rea, Scaraoschi sau Laur-Balaur?
Sigur ca da.
În lumea copiilor, Răul trebuie să aibă o față, un nume și un loc al lui pentru a-l identifica mai ușor. Așa, te temi mai puțin de el. Știi cine este, îl vezi, te poți ascunde de el, îl poți înfrunta sau poți, nu-i așa, să râzi pe seama lui.
Știți însă ce este cu adevărat înfricoșător? Răul pe care nu-l poți numi sau vedea. Răul care ne înconjură în lumea reală, tot mai mult, ca o pâclă deasă care ne sufocă, ne strivește sub negura ei toxică. Nu vampirii sau simpaticele vrăjitoare distrug inocența copiilor ci minciunile și ura revărsate ca un fluviu peste noi zilele astea. Fanatismul, egoismul și lașitatea. Astea distrug cu adevărat inocența copiilor și îi transformă încet, încet, în viitori adulți frustrați și vindicativi.
Credeți dumneavoastră că cei mici nu văd ce se întâmplă în lumea reală? Nu vă aud vorbind acasă, nu sunt în preajma dumneavoastră când va uitați la știri sau discutați cu prietenii?
I-ați întrebat câte filmulețe cu execuții făcute de teroriștii Hamas au văzut deja pe TikTok?
Să-i protejăm pe copii de Halloween-ul nostru cel de toate zilele.
Pentru că de acolo vine pericolul cel mare.
*Material preluat de pe pagina de Facebook a profesorului Marcel Bartic , postat ]n data de 29 octombrie 2023.
Nu sunt comentarii