„Dacă aveți copii de şcoală primară, care se fâțâie mult în bancă, rod creioane, scapă mereu obiecte sub bancă, se joacă lovind, caută hârjoana corp la corp, trântesc şi îi buşesc pe alții involuntar…
E posibil ca sistemul lor nervos să sufere de substimulare senzorială.” spune Oana Moraru într-un articol postat pe contul de Facebook
Îmi aduc aminte că și noi am trecut prin asta, în clasele primare, deși copilul meu avea o putere mai mare de concentrare decât alți copii; școala și apoi cu continuarea temelor acasă, parcă îi luau din libertatea de a fi.
Jocurile și sportul sunt extrem de importante în școala primară. După 4 – 5 ore de stat în bancă, copilul simte nevoia să exploreze, să fugă, să-și consume energia, să se joace, să fie doar el cu el.
Oana Moraru, fondator Vocea părinților, vine în ajutorul părinților cu câteva sugestii complementare celor menționate mai sus:
„- masaj, începând cu stimularea tălpilor;
– joc cu lut, plastilină, nisip;
– folosirea unei trambuline de interior, pentru țopăială;
– joc de împins talpă în talpă, cu piciorul gol; palme în palme;
– ocazii dese de dat în leagăn, tare, în picioare, cu capul atârnat pe spate, până amețesc, până li se înfioară tot corpul;
– luptă corp la corp cu tati;
– rostogoliri, dat peste cap;
– pictat pe corp, stimulat pielea, în mângâiere, cu diferite texturi;
– stat cu picioarele goale pe pământ;
– jucat în noroi;
– cățărat;
– joc liber, spontan, nedirijat, în natură;
– mers în echilibru pe scândură;
– sărit coarda;
– multe experciții de încrucişat mână-picior opus, picior-picior, mână-mână;
– tăvălit la vale, prin iarbă.
– sprinturi mari de viteză, cu trântit pe o saltea, la final, cu tot corpul.
De multe ori, copiii agitați nu suferă de deficit de atenție. Corpul lor suferă că nu a integrat, la nivel animalic sănătos, reflexe primitive absolut necesare pentru buna lui funcționare. Fereastra lor de oportunitate a trecut. 0-3 ani ar fi fost baza.
Dacă au ratat-o, din diverse motive, este timp acum.
Nu îi duceți la sporturi individuale neapărat, dirijate, impuse de un antrenor cu plan. Treceți întâi de etapa asta primară. Nu ridicați ştacheta fără respectarea planului biologic, fără recunoaşterea sănătoasă a statutului nostru de mamifer.
Băgatul în bancă este o cuşcă pentru copiii care nu au în corp simțul acestui echilibru vital.”
Oana Moraru a scris un articol frumos cu câteva sfaturi foarte bune pe care le puteți adapta copilului vostru. Sper ca trucurile, exercițiile propuse care au fost testate pe copii să vă fie de folos și așteptăm un feedback din partea voastră. Le veți testa? Le-ați testat? Cât de mult v-au ajutat în lucrul cu copilul?
Cu muuultă răbdare și joacă, da, prin joacă, veți reuși să depășiți perioada care vă dă bătăi de cap, acela de a fi cuminte în bancă. Și veți avea și rezultate foarte bune la școală și UN COPIL FERICIT, căruia nu i s-a furat din copilărie. Grija cea mare a noastră de părinți a fost să nu-i lipsească joaca, lectura și sportul din viața de zi cu zi.






Nu sunt comentarii